Am fost un copil cuminte. Acum as zice ca mult prea cuminte 🙂
Aveam note bune la scoala, am fost un elev exemplar, imi ascultam parintii si bunicii, nu vorbeam neintrebata si ceream permisiunea pentru orice faceam. 

Am invatat apoi sa cer permisiunea de la profesori, scoala si mai tarziu de la societate, sefi. De la oricine. Si sa fac totul doar dupa ce obtineam permisiunea. Si validarea. 
Asa am ajuns sa am o cariera excelenta, relatii, pozitie sociala, bani. Din exterior totul parea bifat. 
Pana cand m-am trezit intr-o zi ca am facut doar ceea ce mi-au dat voie altii, ce au crezut altii ca trebuie sa fac, ca e bine pentru mine. 

Si cand ajung sa fac ce vreau EU? Cand ajung sa fac ce cred EU ca e bine pentru mine? Cand ajung sa-mi urmez sufletul, sa ma razvratesc si sa nu mai astept validarea sau permisiunea altora? 
Cand mi-am dat seama ca era mai usor decat credeam. Era de a face un pas, ceva diferit fata de ieri. Ca nu trebuie sa astept ca intr-o zi totul sa se schimbe si era suficient sa fac ceva ce voiam EU in acea zi. 

Si asa din multe actiuni mici mi-am construit o viata, un business, relatii in care ma pun pe mine pe primul plan. Si imi urmez sufletul. 
Am trecut de la cariera, de la a ma încadra in standarde si de a fi pe placul celorlalți la propria mea creștere, la a crea ceva cu sens, ceva ce are valoare, e conectat cu spiritualitatea mea.

In ce zona din viata ta inca faci ce cred altii ca e bine pentru tine? Unde urmezi inca regulile societatii?Unde faci inca ce “trebuie” si nu ce simti?Ti-ai pus si tu sufletul pe “hold” pana intr-o zi cand va fi si randul tau?

Daca te-am motivat sa faci astazi ceva pentru tine, pentru sufletul tau si sa renunti la un “trebuie” da-mi un mesaj si stiu ca suntem mai multi ce ne urmam sufletul.